La pas , prin "reeduc?rile" de la Pite?ti, Gherla ?i Aiud - Miscarea.net

LA PAS, PRIN "REEDUCARILE" DE LA PITESTI, GHERLA SI AIUD Ioan Muntean
PENTRU CITITORI

Pe cititorul notelor mele îl rog ca din capul locului s? m? recunoasc? a
fi om.
S? renun?e la prejudec??ile legate de o apartenen?? politic? sau alta.
Dac? cineva vrea s? m? judece politic, s? se întoarc? la anii de atunci,
numai dup? ce a parcurs istoria acelor vremi "sine ira et studio".
Fiind vorba de justi?ie, s? nu uite nimeni dictonul "audiatur et altera
pars", f?r? de care nu se poate da o sentin?? dreapt?.
Cum nu este drept s? osânde?ti pe cineva decât pentru faptele sale, s? nu
fiu privit dup? faptele altora. S? nu fac? nimeni apel la în?elepciunea
popular?, cum ar fi proverbul, "spune-mi cu cine te înso?e?ti, ca s?-?i
spun cine e?ti". În acest caz s? nu se uite ?i zicerea acelui filozof
popular, c?: "p?dure f?r? usc?turi nu se g?se?te".
Ce am scris acum este doar ceea ce mi-am adus aminte în momentul
redact?rii memoriilor de fa??, iunie-iulie 1992. Eventualele omiteri nu
sunt inten?ionate.
Am c?utat s? scriu tot, f?r? a selecta din amintirile mele. Atât mi-a
r?mas. Noti?e nu mi-am f?cut, dup? eliberare, dintr-o circumspec?ie
exacerbat? dup? traversarea mai ales a Pite?tiului.
Singurii lectori c?rora nu le pun nici o condi?ie ?i îi las s? m? judece
cum cred ei, sunt to?i cei care au tr?it cu mine la Pite?ti, dar nu cei
care numai au trecut pe acolo.
Pe ceilal?i îi rog, înc? o dat?, s? reciteasc? primele fraze .
Ioan Muntean SALCÂMII SE SCUTUR? LA 15 MAI

Asta este data la care încep aceste amintiri.
Eram student în anul VI la Medicina din Cluj. Locuiam la c?minul
studen?esc Victor Babe?, din vecin?tatea Clinicilor universitate.
Colegul ?i prietenul meu, Traian Maniu, care locuia la acela?i c?min cu
mine, vine în dup?-amiaza acelei zile ?i m? roag? s? m? duc în locul lui la
Bra?ov, ca s? duc o coresponden?? la ?eful pe ?ar? al organiza?iei noastre
clandestine.
Cu Traian lucram în clandestinitate din 1942, când am venit student la
Medicina din Sibiu (Cluj). Era un b?iat fin, lini?tit, inteligent ?i
muncitor, fiul unei v?duve din Salva-N?s?ud. în to?i cei ?ase ani de
facultate, locuise în c?mine. Era mai mult slab, dar cu o fa?? frumoas?, cu
tr?s?turi regulate, cu o tent? palid? ?i cu o must?cioar? îngrijit?.
Începuse presesiunea, studen?ii preg?ti?i preferau s? aib? la dispozi?ie
dou? luni pentru examene fa?? de o lun? de zile cât ?inea sesiunea oficial?
din iunie-iulie. Traian urma ca în ziua urm?toare s? se prezinte la prof.
Ha?ieganu, s? dea Medicala.
Cum eu m? preg?tisem s? dau Ilegala abia s?pt?mâna urm?toare, l-am
în?eles ?i am acceptat curieratul.
Pentru aceasta trebuia s? merg la ?eful Centrului Studen?esc, Ion
Bohotici, student la Drept, care locuia la ?coala Normal?, unde func?iona
ca pedagog, treab? pentru care avea asigurat? existen?a.
C?tre sear?, a dat o ploaie scurt?, dar aspr?, ca de var?. Pe strada
Pestalozzi unde era Normala, erau ni?te salcâmi tineri, plini de floare.
Ploaia aspr? scuturase ciorchinii ?i pe asfalt c?lcam ca pe un covor, pe
albul pân? atunci imaculat. Mie întotdeauna mi-a p?rut r?u s? calc pe
covoare, mai ales când erau frumoase. M? gr?beam, am f?cut pa?ii parc? ?i
mai mari, s? strivesc cât mai pu?ine flori.
Ion a fost surprins c? nu a venit Traian, dar cum ca student ?i frate de
lupt? l-a în?eles, avînd ?i în mine încrederea cuvenit?, mi-a dat
coresponden?a ?i indica?iile necesare. Noaptea, am plecat.
De la Sighi?oara urma s?-l iau pe Vasile Havrilescu, un doctorand de la
Drept, refugiat din Cern?u?i. Dup? câte aflaser? ai no?tri, Vasile era
urm?rit ?i se prevedea c? o s? fie arestat.
La Bra?ov, unde de altfel Vasile se descurca mai bine decât mine, am
g?sit leg?tura, ni?te studen?i de la Academia Comercial? de acolo. Cu ei ne-
am dus la blocul unde locuia adresantul plicului meu, ing. Gint?
Brahonschi. Ne-am dus o dat?, u?a era încuiat?. Peste vreo dou? ore ne-am
dus din nou, aceia?i situa?ie. Era sear?.
La ora aceea, inginerul trebuia s? se fi întors de la fabrica unde lucra
?i normal ar fi fost s?-l g?sim acas?. Prietenii din Bra?ov au plecat s?-l
caute. Târziu, în noapte, s-au întors cu o veste rea: inginerul fusese
arestat în dup?-amiaza acelei zile. Poli?ia nu-i ?tia locuin?a, altfel ar
fi pus capcana acolo ?i ne-ar fi prins ?i pe noi, cu materialul asupra mea.
De la Cluj, Bohotici m-a c?utat la telefon la prietenii din Bra?ov.
Traian fusese ?i el arestat în noaptea când am plecat eu în locul lui.
Fuseser? aresta?i odat? cu el ?i cei doi colegi de camer?. Ace?tia îns? nu
erau implica?i în organiza?ia noastr?, c?ci din motive tactice, cei care
locuiam în c?mine, nu st?team împreun?, ca s? nu fim b?nui?i unul pentru
altul, a?a cum se întâmplase acum cu colocatarii lui Traian. Unul dintre
ei, coleg de an cu noi, Marin Tudor-Nae, a p?timit s?racul, pân? în toamna
lui 1948, când i-au dat drumul, dup? patru luni de zile ?i dup? ce-l
b?tuser? degeaba. L-am întâlnit dup? 25 de ani de la aniversarea
absolvirii. Ajunsese colonel medic balneolog la Spitalul Militar Central
din Bucure?ti. I-a prins bine verificarea prin noi. Au c?p?tat încredere în
el. De?i am vorbit prietene?te, c?ci prieteni fuseser?m, n-am vorbit nici
unul de Traian, nici de cele petrecute. Era în 1973 ?i ne temeam amândoi.
Potrivit celor comunicate de Bohotici, când m-am întors la Cluj, în gar?
m? a?tepta Marius Pop, coleg din anul V, care mi-a spus c? în noaptea de 15
mai au fost f?cute multe arest?ri, dar, dintre acestea, doar dou? din
organiza?ia noastr?. Semn c? nu prea erau pe urmele noastre, ale tuturor.
Bâjbâiau. Doar Traian, s?racul, nu a putut fugi de soart? ?i avea pân? la
urm? s?-?i g?seasc? moarte de martir. Marius mi-a spus c?, pân? una - alta,
sa nu m? întorc la c?min, dându-mi locul unde îl puteam întâlni pe Fetru
S?b?du?, coleg ?i din aceia?i organiza?ie cu noi.
Acesta locuia împreun? cu alt coleg, tot de-al nostru, Pavel Mârza, pe la
cap?tul C?ii Mo?ilor. Mai înainte locuiser? pe strada Miko, ast?zi str.
Clinicilor. Erau buni prieteni ?i f?cuser? liceul la F?g?ra?, unde Petric?
se refugiase din Ardealul de Nord (din Sân-Martinul Gherlei). Vacan?ele ?i
le-au petrecut la Galtiu, în Alba, de unde era Pavel. Pân? la urm? Petric?
s-a însurat cu o fat? de acolo ?i la ora întâmpl?rilor acestea, avea doi
copila?i, cel mai mare fiind de 3-4 ani. Venise de curând de acas? ?i nu-?i
închipuia c? poate le-a l?sat ultima lui imagine, dac? or fi re?inut-o
cumva. Pavel se afirmase politic în discu?iile cu colegii comuni?ti ?i era
cunoscut ca adversar de c?tre ace?tia. A?a c? î?i mutase domiciliul. în
strada Miko r?m?seser? tot doi f?g?r??eni medicini?ti ?i tot de-ai no?tri.
Dar nu erau cunoscu?i în Cluj ?i nici b?nui?i. în noaptea de 15 mai, când
au venit poli?i?tii i-au întrebat: Care e?ti Mârza ? Care e?ti S?b?du? ?
Nu erau nici unul. I-au luat totu?i pe amândoi, ducându-i la Siguran??.
Acolo s-a umplut un întreg coridor cu aresta?ii din celebra noapte, mul?i
dintre ei, lua?i în locul altora.
De ?tiut, c? poli?i?tii din vremea aceea nu aveau înc? priceperea
urma?ilor lor, securi?tii. Când s-au întors de la vân?toare toate
patrulele, a venit unul cu lista de urm?ri?i ?i a citit-o. Erau zeci de
oameni, dar cum Chiujdea ?i Maga nu figurau pe list?, le-au dat drumul.
Chiujdea, un b?iat energic, devotat, bun român, s-a dus în F?g?ra?, unde -
dup? câte am auzit - avea s?-?i g?seasc? sfâr?it de erou în echipele lui
Ion Gavril?.
De la ace?tia doi am aflat a?adar pe cine c?utau la ora aceea. Nu eram pe
list?. M-am dus cu S?b?du? la locuin?a lui din Calea Mo?ilor. El fusese
plecat la Galtiu s? înve?e pentru presesiune, a?a c? la aceast? adres? nu
mai fusese de câteva zile. Am dormit acolo. Diminea?a, când s? plec?m,
gazda îi spune c? în urm? cu o noapte, de c?tre ziu?, l-au c?utat doi
b?rba?i. Nu ?i-au spus numele, au zis c? sunt doar în trecere prin Cluj ?i
au vrut s?-l întâlneasc?. Desigur, erau tot din cetele de potera?i din
celebra - de-acum - noapte de 15 mai. Deci, aici nu era de stat. Avusesem
noroc ?i de data asta, c? nu au pus capcan?.
Am dormit câteva nop?i la ni?te studen?i c?r??eni, prieteni din liceu.
Amândoi erau agronomi?ti ?i îmi fuseser? la început colegi de clas?. Unul
era na?ional-??r?nist. Cel?lalt î?i c?uta numai de carte. Asta numai din
1941. Atunci, într-o noapte din ianuarie, urma s? mergem s? înfrunt?m o
primejdie, ?eful unit??ii noastre - din care f?cea parte ?i actualul
agronomist, ne-a spus:
- Cine nu-i gata de moarte, e liber s? ias? din rânduri.
Au ie?it doi dintre noi. Pe atunci aveam 17 ani. Unul dintre cei doi, era
acesta, la care st?team acum ca fugar. R?m?sesem buni prieteni, chiar dac?
atunci a ie?it din rânduri. Dac? omul nu a vrut s? moar? pentru o idee, de
ce s?-l fi desconsiderat? Nu sunt to?i oamenii f?cu?i din acela?i aluat.
Când m-am eliberat, am aflat c? el a f?cut carier? universitar? ?i cred c?
numai prin munc?. Era un om bun, muncitor, st?ruitor ?i modest. S-a ridicat
prin munca sa.
Cel de-al doilea dezertor de atunci, a fost David (Vidu) Moldovan. Îi
pomenesc numele fiindc? merit?. Noi, curajo?ii de atunci, tr?im ?i azi.
Prietenul meu, Vidu (cel la?), a trecut în prim?vara lui 1944 prin Sibiu,
unde eram student, m-a c?utat, ne-am plimbat, ne-am povestit câte toate de
pe la noi. Era din satul Agadici, de lâng? Oravi?a. Seara a plecat cu
trenul batalionar pe frontul de la Ia?i. A murit pentru România, s? nu-i
lase pe cei r?i s? ne cotropeasc? ?ara.
Cu cei doi agronomi?ti mai locuia ?i un medicinist din anul IV, toi de
lâng? Oravi?a. Acesta, în prim?vara acelui an, a fost mai tot timpul
internat în Clinica Ftiziologic?. Pân? mai de curând f?cus